Rinoplastia

Rinoplastia este intervenția chirurgicală de remodelare a nasului, în scop estetic și/sau funcțional (când se dorește corectarea eventualelor probleme de respirație nazală). Prin această intervenție se urmărește remedierea imperfecțiunilor existente, fie că sunt congenitale, consecutive unui traumatism sau cauzate de procesul de îmbătrânire. Această operație constă în remodelarea oaselor și cartilajelor care alcătuiesc structura solidă a nasului și îi conferă forma specifică.

Intervenția, practicată atât la femei cât și la bărbați, poate fi efectuată începând cu sfârșitul perioadei de creștere, adică în jurul vârstei de aproximativ 16 ani. Atunci când o obstrucție nazală afectează respirația (din cauza unei deviații de sept sau a unei hipertrofii a cornetelor), ea poate fi tratată în același timp operator. O rinoplastie poate fi efectuată în mod izolat sau asociată, dacă este necesar, cu alte proceduri complementare la nivelul feței.

Rinoplastia poate fi realizată prin tehnică închisă sau deschisă. Rinoplastia deschisă permite vizualizarea directă a structurilor anatomice subiacente tegumentului, structurile cartilaginoase și oasele nasului. Astfel deviația sau diformitățile pot fi diagnosticate și corectate cu acuratețe.

Înainte de intervenție

Chirurgul plastician va analiza motivația și solicitările pacientului și va efectua un studiu atent al piramidei nazale nazale și al relației sale cu restul feței, precum și un examen endonazal, care poate fi completat cu o examinare ORL. Scopul este de a defini rezultatul "ideal" adaptat la restul feței, precum și la dorințele și personalitatea pacientului. Chirurgul, înțelegând bine solicitarea pacientului, devine ghidul său în alegerea rezultatului și a tehnicii de utilizat. Sunt situații când sfatul acestuia este de ne-realizare a intervenției.

Intervenția

Rinoplastia este o intervenție chirurgicală ce se realizează sub anestezie generală în clinici acreditate pentru intervenții de chirurgie plastica. Operația durează între 2 și 3 ore în funcție de complexitate și de problemele prezente. Nu există un timp fix - intervenția se termină atunci când rezultatul obținut este cel dorit.

Fiecare chirurg adoptă procedee potrivite fiecărui caz, pentru a corecta selectiv defectele existente și pentru a obține cele mai bune rezultate. Totuși, putem spune că principiile de bază sunt comune.

Incizii și cicatrici: Ele sunt ascunse, de obicei, în interiorul nărilor sau sub buza superioară, dar uneori totuși pot fi necesare incizii externe. Ele se fac la nivelul columelei (pilonul care separă cele două nări) pentru a realiza o rinoplastie "deschisă", sau vor fi ascunse la baza aripilor nasului, dacă trebuie să se reducă dimensiunea nărilor.

Corecturi: Infrastructura osteo-cartilaginoasă poate fi remodelată. Această etapă fundamentală poate implica o mulțime de procedee, a căror alegere depinde de imperfecțiunile ce trebuiesc corectate și de preferințele tehnice ale chirurgului. Astfel, se poate îngusta un nas prea lat, se poate îndepărta o cocoașă, se poate corecta o deviație, se poate subția un vârf, se poate scurta un nas prea lung, se poate îndrepta un sept. Uneori se pot utiliza grefe cartilaginoase sau osoase pentru a umple o denivelare, pentru a susține o porțiune a nasului sau pentru a îmbunătăți forma vârfului.

Suturi: Inciziile sunt închise cu fire mici, de obicei resorbabile.

Bandaje și atele: în fosele nazale pot fi puse splint-uri nazale, prin care putem respira imediat postoperator. Adesea este realizat un bandaj modelator la suprafața nasului, cu ajutorul unor mici benzi adezive. De asemenea, poate fi utilizată o atelă de susținere și protecție, din material plastic, care să fie modelată și fixată pe nas.

Recuperarea

Deși rinoplastia poate fi realizată în regim ambulator (cu internare de zi, adică cu externare în aceeași zi, după câteva ore de supraveghere), este preferabil ca pacientul să rămână peste noapte pentru a avea siguranța că se va simți confortabil și nu există probleme legate de sângerare. Chiar dacă nivelul de tumefiere și edem va fi diferit (este mai accentuat dacă osteotomiile sunt necesare), este bine ca toți pacienții să ia în calcul necesitatea a două săptămâni de concediu de la locul de muncă și restrângerea activităților sociale în aceeași perioadă.

După intervenție

La nivelul pleoapelor se poate observa apariția unui edem (umflături) și uneori a unor echimoze (vânătăi), ale căror intensitate și durată variază foarte mult de la o persoană la altă. Se recomandă odihna și evitarea eforturilor în zilele care urmează intervenției. Splint-urile nazale vor fi îndepărtate după 7-10 zile postoperatorii. Atela este îndepărtată între ziua a 5-a și ziua a 9-a, când poate fi uneori înlocuită cu o nouă atelă mai mică pentru încă câteva zile.

Nasul va părea atunci destul de masiv din cauza edemului, iar disconfortul respirator poate persista, datorită umflării mucoasei și posibilității formării crustelor în fosele nazale. Urmările neplăcute ale intervenției se vor diminua treptat, permițând revenirea la o viață socio-profesională normală după câteva zile (10 până la 20 de zile, în funcție de caz). Va trebui să vă protejați de soare în primele săptămâni.

Este necesar un interval de două până la trei luni pentru a avea o imagine bună a rezultatului, ținând cont că aspectul definitiv va fi obținut doar după șase luni până la un an de evoluție lentă și subtilă.

Modificările aduse prin rinoplastie sunt definitive, și vor apărea doar modificări minore odată cu procesul natural de îmbătrânire (la fel ca în cazul unui nas neoperat). Intervenția aduce o îmbunătățire morfologică și funcționala adesea foarte apreciabilă, precum și un beneficiu psihologic semnificativ.

Scopul acestei intervenții chirurgicale este să aducă o îmbunătățire și nu să atingă perfecțiunea. Dacă dorințele dumneavoastră sunt realiste, rezultatul obținut ar trebui să vă ofere o mare satisfacție.

Complicații

O rinoplastie, deși efectuată din motive morfologice si/sau funcționale, rămâne totuși o intervenție chirurgicală reală și implică riscurile inerente oricărui act medical, oricât de mic ar fi.

Cu toate acestea, și în ciuda rarității lor, trebuie să fiți informați despre posibilele complicații:

• Sângerări - acestea sunt posibile în primele ore, dar de obicei sunt reduse cantitativ.
• Hematoame - dacă sunt voluminoase sau prea dureroase, vor trebui îndepărtate.
• Infecții - în ciuda prezenței naturale a microbilor în fosetele nazale, infecțiile sunt foarte rare. În cazul în care apar, se va aplica rapid un tratament adecvat.
• Cicatrici inestetice - cicatricile externe (dacă există) sunt foarte rar disgrațioase în măsura în care să necesite o corectare.
• Afectări ale pielii - deși rare, acestea sunt posibile, fiind cel mai adesea favorizate de atela nazală sau de fumat. Rănile simple se vindecă spontan, fără a lăsă urme, spre deosebire de necrozele cutanate, care sunt excepționale, și care lasă adesea o mică zonă de piele cicatricială.

Apelând la un chirurg plastician calificat vă asigurați că acesta are formarea și competența necesare pentru a evita complicațiile, dar și de a le trata eficient în cazul în care apar.

Mai multe informații legate de operație și recomandări postoperatorii veți primi în timpul consultației cu domnul Dr. Filip Claudiu.