Sindromul de canal carpian

Descris în 1950 de Palen, sindromul de canal carpian este foarte frecvent.

Canalul carpian este un tunel situat între cel mai puternic ligament al feței palmare a mâinii, ligamentul anular anterior al carpului, retinaculul flexorilor și oasele articulației radio-carpiene. Tendoanele flexoare și nervul median intră în acest tunel la nivelul articulației radiocarpiene.

Sindromul de canal carpian este consecința unei compresiuni a nervului median, determinată de ligamentul anular anterior sau, mai rar, de o sinovită sau tumoră compresivă (lipoame, angioame, etc.).

Primele simptome sunt furnicăturile care apar la nivelul primelor trei degete: police, index, medius și a jumatatății radiale a degetului IV. Senzația de pișcătură (de arsură) survine frecvent în timpul nopții sau dimineața la trezire. Mai târziu apar dureri la nivelul mâinii, care pot urca spre antebraț, cot, braț și chiar umăr. Cu timpul apare o pierdere de sensibilitate, un deficit în mobilitate, în special al policelui, cu o pierdere a forței mușchilor mâinii (tenarieni externi).

Pentru a confirma diagnosticul, o analiză electrică a nervului (numită electromiografie) este frecvent utilizată. Acest examen, realizat de un neurolog, înregistrează calitatea trecerii curentului electric la nivelul nervului median. Acest examen poate preciza dacă leziunea nervoasă este importantă și dacă este cazul unei intervenții chirurgicale sau dacă se poate efectua într-un prim timp o infiltrație.

Acest examen poate detecta o compresie simultană a unui alt nerv sau o compresie în amonte la nivelul antebrațului, cotului sau umărului. Dacă lăsăm sindromul de canal carpian să evolueze, nervul median își pierde funcțiile și degetele își pierd sensibilitatea. Consecința va imposibilitatea de a prinde obiecte fine și imposibilitatea de a efectua anumite mișcări ale policelui, precum a prinde o monedă, de exemplu.

Înainte de intervenție

În stadiul de debut pot fi luate în considerare tratamentul medical prin infiltrația canalului carpian și purtarea unei atele de repaus noaptea.

Odată cu evoluția afecțiunii, adesea chirurgia devine necesară. Intervenția chirurgicală constă în a secționa acest ligament anular anterior al carpului, care acoperă tunelul canalului carpian. Un bilanț preoperator normal este realizat conform prescripțiilor. Cu 10 zile înainte de intervenția chirurgicală nu se vor administra medicamente care conțin aspirină. De asemenea, înaintea intervenției chirurgicale se recomandă renunțarea la fumat.

Tipul anesteziei: intervenția chirurgicală se poate realiza sub anestezie locală, locoregională sau generală, în funcție de preferințele pacientului, ale chirurgului sau în funcție de ce optează anestezistul.

Spitalizarea

În general intervenția se poate face în ambulator, adică cu externare în aceeași zi, după câteva ore de supraveghere medicală. În cazul unei anestezii generale se va lua în considerare externarea în zilele următoare. Astfel există posibilitatea ca pacientul să se reîntoarcă acasă imediat ce starea generală o permite.

În funcție de evoluție, motive sociale, familiale sau personale poate fi luată în calcul și spitalizarea cu o durată mai lungă.

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală poate fi endoscopică, lăsând două mici cicatrici, sau deschisă, lăsând o cicatrice mai importantă la nivelul feței palmare a mâinii.

După intervenția chirurgicală

Cicatrizarea se obține în două săptămâni, pe parcursul acestei perioade fiind necesare efectuarea de pansamente.

Durerile de la nivelul feței palmare a mâinii pot persista mai multe săptămâni, ceea ce îi îngrijorează uneori pe pacienți. În ceea ce privește furnicăturile de la nivelul degetelor, ele dispar foarte repede. În cazurile mai grave recuperarea este mult mai lentă.

Unii pacienți nu recuperează niciodată total sensiblitatea primelor trei degete ale mâinii, datorită importanței lezării nervoase. Spălatul mâinii este posibil din ziua 5-6 postoperator.

Activitățile sunt reluate diferit, în funcție de tipul de ocupație. Recomandarea generală este o convalescență de trei săptămâni pentru activitățile manuale. Conducerea automobilului este posibilă după prima săptămâna postoperatorie.

Pentru recuperarea forței, necesară de exemplu la deschiderea unei sticle, e posibil să fie nevoie să treacă mai multe săptămâni.

Complicațiile posibile sunt complicațiile obișnuite ale tuturor intervențiilor chirurgicale:

• Infecția postoperatorie
• Hematomul
• Reacția inflamatorie cu umflarea zonei, secreția și redoarea articulara – care poate evolua uneori până la stadiul de algodistrofie. Această ultimă complicație necesită o consultație rapidă realizată de chirurg, pentru prescrierea unui tratament de specialitate.

În situații excepționale sunt descrise plăgi ale nervului median, care necesită reintervenții și lasă întotdeauna sechele dureroase, cu o recuperare incompletă a sensibilității.

O situație excepțională poate fi reapariția furnicăturilor la nivelul degetelor, care poate fi legată de o recidivă a canalului carpian. În acest caz o consultație cu chirurgul dumneavoastră va fi necesară, pentru a căuta o altă compresiune în amonte, la nivelul antebrațului, cotului sau umărului. Apelând la un chirurg plastician calificat vă asigurați că acesta are formarea profesională și competența necesară pentru a evita complicațiile sau pentru a le trata eficace, în caz că vor apărea.

Mai multe informații legate de operație și recomandări postoperatorii veți primi în timpul consultației cu domnul Dr. Filip Claudiu.